Un test simplu - află dacă organismul este intoxicat
Un test simplu de la Marva Organean pentru a verifica cât de multe deșeuri sunt în intestinul dvs. din cauza consumului alimentelor nenaturale.
Cum îţi afectează toxinele sănătatea
Următoarele simptome şi afecţiuni au fost asociate expunerii la toxine şi intoxicării organismului:
– Migrenele şi durerile de cap
– Fibromialgia (durere difuză şi sensibilitate în muşchi şi ţesutul moale (tendoane, ligamente), puncte sensibile localizate şi tulburări de somn, stări de slăbiciune)
– Dureri ale articulaţiilor
– Sensibilitate la chimicale
– Oboseală cronică
Cum poţi reduce riscul expunerii la substanţe toxice. În cele ce urmează, câteva sugestii practice care să te ajute să scazi nivelul expunerii la toxine.
Pentru a reduce nivelul de toxine din dietă:
– Evită alimentele grase şi care conţin aditivi sau conservanţi
– Consumă fructe, legume şi cereale organice
– Bea suficiente lichide
Pentru a reduce expunerea la toxinele din mediu:
– Foloseşte un sistem de purificare a aerului
– Foloseşte îmbrăcăminte şi aparatură de protecţie când manevrezi materiale toxice
– Înlocuieşte frecvent filtrele aparatelor de aer condiţionat
Organismul poate elimina toxinele
Termenul detoxifiere se referă la capacitatea organismului de a metaboliza şi elimina toxinele. Ilustraţia alăturată subliniază paşii din procesul natural de detoxifiere a organismului şi ne ajută să înţelegem cum putem întări şi sprijini acest mecanism.
Detoxifierea toxinelor acumulate în organism se face în 3 Etape
Doar substanţele uşor dizolvabile în apă (sau solubile în apă) pot fi excretate din organism. În mod obişnuit însă, compuşii toxici se acumulează în moleculele de grăsime şi de aceea nu sunt uşor de dizolvat în apă. Prin detoxifiere, aceste toxine solubile în grăsime sunt transformate în molecule nedăunătoare, solubile în apă, care pot fi eliminate din organism.
Sistemul de detoxifiere a organismului cuprinde 3 Faze:
Funcţia ficatului Faza I
• Toxinele liposolubile sunt transformate în compuşi intermediari cu un grad crescut de reactivitate, dar care se leagă mai uşor cu moleculele non-toxice, solubile în apă din Faza II.
Funcţia ficatului Faza II
• Combinarea substanţelor intermediare cu moleculele hidrosoluble fac întregul compus inofensiv şi gata să fie eliminat din organism.
• În lipsa substanţelor necesare procesului de detoxifiere din Faza II, substanţele intermediare reactive pot ataca ţesuturile sănătoase şi le pot dăuna.
Excreţia
• Toxinele neutralizate, transformate acum în substanţe hidrosolubile, sunt eliminate din organism prin urină (rinichi) şi prin bilă ori fecale (intestine).
Postul prelungit poate face mai mult rău decât bine
Deoarece procesul de detoxifiere consumă o cantitate mare de energie, postul cu apă sau sucuri s-a arătat ineficient şi chiar periculos. De fapt, postul prelungit poate slăbi muşchii şi celelalte organe, eliminând nutrienţii esenţiali necesari detoxifierii în locul toxinelor.
Nutrienţii necesari detoxifierii
Studiile au arătat că procesul de detoxifiere este dependent într-o foarte mare măsură de nutrienţi, din moment ce paşii cheie sunt susţinuţi de vitamine, minerale şi alte componente alimentare majore. Printre nutrienţii care susţin şi îmbunătăţesc funcţia de detoxifiere a organismului se numără:
• Zincul, acidul pantotenic, probioticele
• Vitaminele A, B3, B6, B12, C, E, betacarotenul, acidul folic
• Aminoacizii L-cisteină, L-glutamină şi taurina
• N-acetilcisteină, sulfat de sodiu şi L-glutation
• Catechinele din ceaiul verde
• Proteinele şi carbohidraţii cu un potenţial alergenic redus
Fără o detoxifiere optimă, organismul nu poate elimina eficient toxinele dăunătoare. Rinichii joacă un rol major în faza finală a detoxifierii deoarece excretă compuşii toxici în urină. Un pH alcalin este foarte important pentru buna funcţionare a rinichilor. De aceea, o dietă cu potenţial alergenic redus pentru păstrarea unui nivel al pH-ului bazic poate fi de ajutor în procesul de detoxifiere.
Test :
Beți ½ de pahar de suc proaspăt de sfeclă. Dacă după aceasta urina va deveni de culoarea sfeclei, înseamnă că suprafețele mucoase nu-și îndeplinesc calitativ funcțiile lor. Dacă sucul de sfeclă colorează urina, înseamnă că toxinele pătrund foarte ușor, circulând prin tot organismul.Un moment important este că grosimea pereților intestinului gros este de 1-2 milimetri. De aceea, prin acest perete mic în cavitatea abdominală pot pătrunde reziduuri toxice, intoxicand organele din apropiere: ficatul, rinichii, organele genitale etc.
În procesul alimentației incorecte, în special cu alimente ce conțin gluten/ amidon, lipsite de vitamine și minerale (produse făinoase din făină procesată, suplimentate generos cu unt și zahăr), împreună cu produse din proteine (carne, salamuri, ouă, cașcaval, lapte), fiecare dintre aceste alimente trec prin intestinul gros și lasă o peliculă pe pereții acestuia. Depozitandu-se în diverticulele intestinului gros, iar din aceste deșeuri ulterior, în cazul deshidratării (acolo se îmbibă pînă la 95%), se formează pietre fecale. Și în primul rând, în intestinul gros au loc procese de putrezire și fermentare. Produsele toxice ale acestor procese împreună cu apa ajung în sânge și provoacă „autointoxicarea”.
Autointoxicarea se poate dezvolta în prezența a trei condiții:
• Modul sedentar de viață;
• Alimentarea cu produse rafinate, preponderent uleioase cu un deficit de legume, verdeață și fructe;
• Supra-sarcini psiho-emoționale, stresul
De obicei, la patruzeci de ani, intestinul este deja plin cu pietre fecale. El se întinde, se deformează, apasă și dislocă alte organe din cavitatea abdominală. Aceste organe ajung prinse într-un sac cu fecale și nu poate fi vorba despre o funcționare normală a acestora.
Sursa: econet.ru
