Terapia cu Iod după TT

ÎNAINTE DE ADMINISTRARE

Administrarea de iod radioactiv are ca scop distrugerea oricăror celule tiroidiene canceroase sau normale care au mai rămas după operație pentru a reduce riscul de recidivă și pentru a ușura ulterior monitorizarea prin dozarea tiroglobulinei( TG). Dacă mai rămân celule tiroidiene ele produc tiroglobulină și astfel nu se poate știi dacă valorile crescute de tiroglobulină li se datorează lor sau persistenței cancerului. Pentru ca tratamentul să fie eficient este necesar un TSH mare, peste 30, chiar 50 mu/ml. Acesta are rolul de a determina o mai mare captare a iodului. În acest scop se recomandă întreruperea tratamentului de substituție a hormonului tiroidian cu 4-6 săptămâni înainte de administrarea iodului. 

Simptomele pot fi destul de neplăcute: oboseală, edeme, dureri musculare, dureri de cap, constipație și altele, depinde de la caz la caz. Pe lângă întreruperea tratamentului de substituție pacientul ar fi bine să urmeze o dietă cu conținut scăzut de iod. Aceasta ar asigura o bună captare a iodului de către celulele tiroidiene rămase și posibil chiar evutarea repetării tratamentului. În principiu dieta presupune renunțarea la : - Sare iodată și sare de mare, precum și la produsele procesate cu sare iodată ( mezeluri, produse de panificație, etc). Acestea pot fi înlocuite cu sare neiodată, carne proaspătă. - Lapte și derivatele sale - Ouă ( majoritatea iodului se află în gălbenuș, albușurile sunt ok) - Pește și fructe de mare - Produse care conțin aditivi extrași din alge de mare ( E 407, E400, E 404) - Alimente și medicamente care conțin coloranți alimentari roșii - Produse din/ de soia

DUPĂ ADMINISTRARE, primele 24 ore După administrarea iodului pacientului i se recomandă să: - Să bea cât mai multă apă. Aceasta înseamnă 4-5 litri/24 ore 

Consumul acestei cantități de apă are ca scop scăderea contactului iodului radioactiv în special cu vezica urinară, dar va fi în egală măsură de un real folos ovarelor respectiv testiculelor, rinichilor și întregului organism. - Să mestece gumă mentolată sau să consume bomboane mentolate/ acrișoare. Astfel se ajută eliminarea iodului din glandele salivare, contactul iodului cât mai redus posibil cu ganglionii limfatici. - Să facă dușuri căt mai dese și să se spele pe dinți, din 2 în 2 ore dacă este posibil și să arunce lenjeria și hainele contaminate. - Să consume hrană cât mai ușor digerabilă ( supe, legume și carne fiartă, etc)

DUPĂ EXTERNARE Pentru că cele 24 de ore nu sunt suficiente pentru eliminarea totală a iodului radioactiv se recomandă ca pacientul să stea izolat, mai ales față de copii mici, 1 săptămână până la 10 zile. Femeilor li se recomandă evitarea sarcinii pentru 12 luni. Deja din a doua zi se recomandă reluarea tratamentului de substituție și revenirea la un regim alimentar normal, indiferent de rezultatul evaluării prin scintigrafie și ecografie. Adică, chiar dacă nu a fost o captare de iod optimă și problemele persistă pacientul reia substituția urmând să o reîntrerupă în funcție de recomandările medicului de caz 

(medicină nucleară). Deși are urmări, căci generează un ușor hipertiroidism, nu de puține ori medicii recomandă o doză mai mare de euthyrox, astfel asigurându-se o oarecare continuitate a tratamentului sub aspect supresiv ( TSH mai mic decât normalul, FT4 la limita superioară) . Aceasta înseamnă că un TSH mai mic( hormoni mai mulți) inhibă creșterea eventualelor celule canceroase supraviețuitoare. Rețeta se aplică celor cu risc ridicat de recidivă sau așa ar trebui să fie. Este foarte important ca pacienții să monitorizeze tiroglobulina postoperator chiar dacă aceasta a scăzut și lucrurile par a fi în regulă. Din păcate nu de puține ori se înregistrează recidive a bolii tocmai din cauză că pacientului nu i se recomandă monitorizare corespunzătoare sau pacientul nu respectă recomandările. De regulă evaluarea se face la 6-12 luni. De asemenea este important să fie dozati și markeri antiroglobulină (Ac- Tg). De reținut dacă aceștia sunt prezenți atunci o valoare negativă a tiroglobulinei nu poate fi luată în considerare. Prezența lor după 2-3 ani după operație atestă persistența cancerului. Cancerul tiroidian are un prognostic bun ( supraviețuire 95%), dacă este abordat corespunzător. Dacă pacientul înțelege și acceptă că viața i s-a schimbat și caută mereu metode specifice și personale pentru a și-o îmbunătății, poate avea o viață lungă și frumoasă. 

Identificarea și elimarea declanșatorilor are un rol esențial. 

Să nu uităm: suntem ceea ce mâncăm și devenim asemenea celor cu care alegem să fim.

Credit: Un Membru al Comunității Tiroida România 🇷🇴